Transdisciplinaritate si interdisciplinaritate
Dezvoltarea exprimarii corecte, orale si
scrise, obiectiv major al activitatii instructiv-educative, se realizeaza la
toate disciplinele scolare, cu precadere la limba romana.
Cunostintele insusite la cunoasterea
mediului inconjurator, istorie, geografie sunt considerate de marea majoritate
a cadrelor didactice ca un scop in sine.
In realitate, ele trebuie sa pregateasca
verbalizarea, care se amplifica apoi in activitatile de dezvoltare a vorbirii, a
compunerii in sine. Acestea servesc in mod direct la parcurgerea celor patru
procese de cunoastere si intelegere ale limbajului: audierea, vorbirea, citirea
si scrierea.
Activitatile desfasurate in cadrul orelor
de dezvoltare a vorbirii si cunoasterea mediului inconjurator, istorie, geografie
etc. trebuie folosite in scopul largirii limbajului lexical al compunerii
acestuia in structuri gramaticale corecte.
Compunerile realizeaza - pe de o parte - o sinteza a tot ceea ce elevii invata la orele
de limba romana, precum si la celelalte obiecte de invatamant, mai ales din
punctul de vedere al corectitudinii exprimarii, iar - pe de alta parte - ele
constituie cel mai potrivit prilej de valorificare a experientei de viata a
elevilor, de manifestare a imaginatiei si fanteziei lor creatoare.
Fiind vorba de “compunere “, se intelege
ca elementele de creatie originale, de compozitie, trebuie sa reprezinte criteriul principal de
evaluare a lucrarilor pe care elevii le realizeaza, fie in clasa, fie in afara
orelor.
In “compozitiile lor”, pe langa
reproducerea unor fapte, cunostinte si date dinainte cunoscute, elevii trebuie
sa redea propriile lor sentimente, izvorate din cunoasterea directa a
diverselor aspecte de viata, prin observarea directa a obiectelor si
fenomenelor cu care vin in contact.
Problema care apare atunci cand elevii
alcatuiesc compuneri este ca acestea
sunt aproape identice - compuneri sablon
– incat, cu mare greutate se pot
delimita elemente de creatie originale ale elevilor, de simpla reproducere a
unor date pe care le-au acumulat in pregatirea prealabila alcatuirii
compunerilor.
Premisa de la care trebuie sa se porneasca
in realizarea compunerilor este aceea ca toate, indiferent de felul lor, trebuie
sa constituie rezultatul unei activitati independente a elevilor, al unui efort
intelectual depus de acestia si nu doar o simpla reproducere a unor lucruri
dinainte stabilite.
La orice lectie care se desfasoara pe baza
unui text citit - text suport, exista posibilitati de solicitare a unei
activitati de creatie din partea elevilor, chiar daca unele din ele sunt, in
aparenta, neinsemnate.
Ideile principale dintr-un fragment si
apoi ideea de baza a intregului text pot fi formulate si intelese in moduri
diferite. Participarea efectiva a elevilor la aceasta activitate este hotaratoare.
Fiecare elev trebuie solicitat sa caute si sa gaseasca formularea cea mai
adecvata.
Teoreticienii invatarii au subliniat
importanta abordarii predarii-invatarii eficiente ca un proces de integrare si
descoperire prin care elevul este ajutat sa-si extinda si sa-si restructureze
ideile pe care le are deja, sa interpreteze si sa inteleaga fenomenele noi prin
prisma cunostintelor proprii.
Aceasta abordare are doua consecinte
imediate: elevii formuleaza intrebari si
cauta raspunsuri in mod active trebuind sa fie tot timpul constienti de ceea ce
stiu si de ceea ce vor sa afle.
Este foarte important ca exprimarea elevilor sa fie corecta in toate imprejurarile,
la toate disciplinele de invatamant. Ori de cate ori sunt pusi in situatia de a
relata ceva, chiar la verificarea cunostintelor, elevii trebuie sa dea dovada
de o buna cunoastere si intelegere a celor relatate, iar exprimarea lor trebuie
sa fie clara, concisa, ingrijita,o adevarata “compozitie” personala.
Prof.inv.primar
Alexandrescu
Elena-Daniela
Bibliografie
*Nicola,I.,1994,Pedagogie,E.D.P.,Bucuresti
*Ionescu,C.,1992,Strategii
de predare si invatare,Ed.Stiintifica,Bucuresti
*Florincuta,C.,Cheregi,E.,2004,Invatamantul primar,Revista
dedicata cadrelor didactice,Ed.MINIPED, Bucuresti.
